O plimbare prin cetăţile sau târgurile lumii balcanice scoate la iveală anumite elemente arhitecturale care revin constant, ca o temă melodică ce se repetă în interiorul unei simfonii. Printre acestea, turnurile cu ceas, construite de turci în centrul oraşelor cucerite, creează un anumit ritm şi impun o aşteptare ochiului exersat în astfel de privelişti. Menite să amintească orele de rugăciune, dar şi intervalele de muncă sau de odihnă, aceste orologii aflate adesea în cel mai înalt edificiu al aşezării s-au transformat treptat într-o imagine emblematică a locurilor asupra cărora vegheau. Peregrinările bragagiului prin Balcani au fost cadenţate de orele dedicate savurării unui pahar de bragă sau de boza şi discuţiilor îndelungate cu cei care le (mai) cunosc secretele. A înţeles treptat că braga este o licoare ce însoţeşte la fel de bine dimineţile cu cer plumburiu, miezul torid al zilei, după-amiezele lungi de vară, când umbra copacilor are nevoie şi de răcoarea unei licori pentru a te revigora, sau serile cu lumină diminuată coborând leneş spre noapte. Unele dintre ceasurile din turnurile înălţate de otomani în teritoriile subjugate au amuţit de ceva timp, vocile vânzătorilor ambulanţi care colindau străzile şi uliţele strigând îndelung bragăăă au fost acoperite de tumultul oraşelor […]