Braga a circulat prin întreaga lume balcanică, a fost preparată, vândută şi degustată de turci, albanezi, bulgari, sârbi, aromâni. A primit diverse denumiri şi a fost consumată în contexte felurite: la târguri şi iarmaroace, în plimbări prin oraş cu părinţii sau bunicii, într-o binevenită pauză de muncă în zilele toride ale verii, la un pahar de vorbă într-una dintre terasele sau grădinile răcoroase ale oraşelor. I-a bucurat pe oameni indiferent de credinţele şi de etniile cărora le aparţineau; musulmani şi creştini au sporovăit adesea pe marginea unei căni de bragă.
Ca să-i poată aduna reţetele şi poveştile în desaga minţii, bragagiul a pornit pe urmele ei prin ţările Peninsulei Balcanice. Fiecare pahar de bragă băut, fiecare istorie de viaţă ascultată, fiecare secret de prepare aflat au adăugat nuanţe produsului pe care vi-l propune.
Cu gândul la Bitola, Ohrid, Mostar, Veliko Târnovo, Ulcinj sau Istanbul, bragagiul încearcă să pună în ramă conturul nou al unei licori de demult. În gustul ei se adună istorii vechi şi variate, căci oamenii au aflat foarte devreme, în majoritatea culturilor, că pot crea băuturi din cereale fermentate. Rudă îndepărtată cu cvasul sau berea, braga trebuie să fie savurată pe-ndelete pentru a-şi descoperi chipul tăinuit de (prea) multă vreme.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.