De ziua de naștere a lui Nenea Iancu

De ziua de naștere a lui Nenea Iancu, să luăm loc la umbră, într-un birt pe Calea Moșilor și să urmărim eforturile cocoanei Lucsița pentru a se „drege” cu o bragă:

„La Zece Mese, vagonul se opreşte iar. Cocoana Lucsiţa se simte foarte rău. Pe trotoar, lângă ferestrele vagonului, se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu. Moaşa se scoală cu o hotărâre supremă şi, pardon în dreapta, pardon în stânga, îşi face loc până la uşă; împinge cu puterea desperării pe toţi de pe platformă şi dă să sară; vagonul se pune-n mişcare; moaşa se aruncă jos făcând un pas fals.
Bragagiu, de două ori salvator! Dacă nu-l apuca în braţe, cine ştie ce se-ntâmpla cu cocoana Lucsiţa, cum e corpolentă şi robustă!

Într-un colţ, e puţintică umbră. Acolo îl atrage ea pe salvatorul ei şi bea una după alta două litre de bragă. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare şi igienică; iar ca mâncare, cea mai uşoară şi totdeodată cea mai reconfortantă. În câteva clipe, moaşa Lucsiţa s-a simţit rentremată; sfârşeala şi acel sentiment de pierzare, care-i vine omului când simte un gol de chaos la lingurea, au dispărut cu desăvârşire.”
Se vede însă treaba că era destul de greu să te saturi doar cu câteva litre de bragă, fiindcă un pic mai târziu, în târg, La Moși, aceeași cocoană Lucsița strigă: „Mă! dzeanabet, ăla cu șampanica! ad-o limonadă!