…sau ce mai citim la / despre un pahar de bragă

O carte de citit într-o scurtă călătorie cu trenul sau, eventual, într-un tur cu tramvaiul 1, pentru a rămâne în atmosfera orașului evocat, scrisă de o octogenară ce ne lasă cu generozitate să-i privim cămările cu amintiri. Fără pretenții literare, cartea are putere evocatoare prin simpla numire a realităților, urmărind un parcurs complet de la îndeletniciri și obiceiuri dispărute, trecând prin locurile de petrecere a timpului liber și sfârșind cu instituțiile de artă, cultură și învățământ. Cartea este ca un album povestit și, spre bucuria mea, răsfoindu-l am găsit și următoarea evocare:

bracagii1„Braga era un lichid cu aspect lăptos, ușor cafeniu, cu un gust dulce-acrișor, care înțepa ușor în vârful limbii – o reminiscență otomană la noi, ca și halvaua, halvița, rahatul, bigi-bigi.

Această băutură răcoritoare se vindea în bragagerii, unde se găseau și celelalte produse enumerate mai sus. Existau însă și oameni care își puneau în spate un bidon plin cu bragă și străbăteau străzile, piețele, târgurile și iarmaroacele, strigând:

– A venit bragagiul! Vindem bragă! La pahar sau la halbă!”